icon Motive populare din Dobrogea

Istoria etnografica a zonei


  În urmă cu mai bine de două decenii, Dobrogea a fost considerată, ca o pată albă pe harta etnografică a ţării noastre. Nu se cunoştea costumul românesc autohton, fiind considerat inexistent.
Căutat cu perseverenta și răbdare, motivele populare și costumul băştinaş apare scos din lăzile bătrânelor, bucată cu bucată din care trebuie compus întregul. Informările orale completează uneori, din lipsa materialului real. Costumul iese la iveală întreg, originar şi adevărat, vorbind de secolul nostru.

  Parte integrantă a unui perimetru geografic cu o îndelungată şi tumultoasă istorie, Dobrogea este teritoriul unde s-au realizat valoroase dialoguri multietnice şi subtile sinteze culturale.
Locuit în antichitate de traco-geţi, care aveau intense relaţii comerciale cu cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre, teritoriul Dobrogei a fost inclus în provincia romană Moesia Inferior şi a rămas în centrul romanităţii orientale, atât după aşezarea slavilor în Peninsula Balcanică, cît şi după stăpânirea otomană a acesteia.
Aceste etape din evoluţia istorică se reflectă în decorul şi cromatica pieselor de bază ale costumului dobrogean, conferindu-le o expresie plastică unică în costumul românesc.

  Ca în nici o altă zonă etnografică a ţării, motivele predominant geometrice dispuse în registre orientate vertical pe părţile laterale ale piesei, formând „ghenare/vărgi”. Acestea încadrează un câmp central care ste decorat diferit de la o zonă etnografică la alta, creându-se astfel variante locale: ţesătură simplă (Bărăgan), „vărguţele puse în urzeală” pentru a ritma fondul monocrom (Giurgiu, Călăraşi), „stropituri” şi „pui” (Constanţa). În Tulcea, partea de jos a pestelcii este împodobită cu „pisc” sau „oglindă”.

 

Motive dobrogene si portul popular
 

  Specificitatea este exprimată de costumul femeiesc, încadrat tipului cu două catrinţe, ce se regăseşte şi în zonele dunărene din Câmpia Munteniei (Bărăgan, Ialomiţa, Călăraşi).
În timp ce cămaşa dreaptă sau cu platcă, croită din pânză de bumbac simplă sau cu dungi („chirachie”) se întâlneşte şi în zonele învecinate din Câmpia Munteniei, catrinţele numite local „pestelci” se individualizează prin modul diferit de compunere şi amplasare a decorului.
  Ca în nici o altă zonă etnografică a ţării, motivele predominant geometrice dispuse în registre orientate vertical pe părţile laterale ale piesei, formând „ghenare/vărgi”. Acestea încadrează un câmp central care ste decorat diferit de la o zonă etnografică la alta, creându-se astfel variante locale: ţesătură simplă (Bărăgan), „vărguţele puse în urzeală” pentru a ritma fondul monocrom (Giurgiu, Călăraşi), „stropituri” şi „pui” (Constanţa). În Tulcea, partea de jos a pestelcii este împodobită cu „pisc” sau „oglindă”.

-      Dobrogea nu are o ie propriu-zisă, aşa cum se întâlneşte în celelalte regiuni ale ţării. Costumul tipic zonei dobrogene este compus din cămașă cu poale lungi, așa-numita cămașă de-a-ntregul. Este cămașa croită cu platcă, cu mâneci largi și slobode, confecționată dintr-o pânză învărgată, de o foarte bună calitate.
-     Dantela croșetată de la gât era adăugată ulterior, dar în general cămașa avea o platcă, iar decorațiunile erau amplasate pe aceasta. Foile erau încheiate cu croșeta prin cheițe, iar aceasta prezintă pânza învărgată la încheietura foilor, am aflat de la muzeograful Cerasela Dobrinescu, de la Muzeul de Artă Populară Constanța. Pistelca este denumirea catrinței. Catrința este piesa care îmbracă trupul femeii de la mijloc în jos. Este de fapt un șorț țesut la război și reprezintă o piesă de sărbătoare.
-     Costumul de femeie din Dobrogea este de două feluri, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu. Este așa-numitul costum cu două catrințe și cămașă și cel cu pistelcă și androc, androcul fiind fusta. Costumul expus la Muzeul de Artă Populară Constanța în expoziția  temporară și are două pistelci, una în față și una în spate, pentru că este un costum de sărbătoare. În această variantă, apare pe cap marama țesută din borangic. Cămașa este din zona Viile, dar este același tip de cămașă întâlnită și în celelalte localități. Diferă doar decorul care era pe platcă, aceasta fiind numită ”căptuf” în regiune. Acest tip de cămașă este foarte rar și nu se mai găsește, el a dispărut demult din sate, dar a rămas în memoria bătrânilor.

 

-      De multe ori, hainele de sărbătoare, cele mai frumoase pe care le avea familia, erau cele cu care s-au căsătorit. Bărbații purtau în ziua nunții o cămașă cu guler sub formă de bentiță.
Cămașa era, de regulă, țesută de către mireasă, iar bărbatul o mai purta pe parcursul vieții de câteva ori. De obicei, ea era pusă bine în lada de zestre, iar bărbații erau înmormântați cu această cămașă.
ărbații în vârstă, purtau un pantalon închis la culoare, brâu de culoare deschisă sau din lână.
-      Costumul popular bărbătesc este compus din cămașă, pantalon și brâu. Brâul ne indică vârsta purtătorului. Bărbații tineri purtau  brîu roșu, iar cămașa bărbătească nu are decorațiuni colorate, ea este brodată manual, pe fire trase.
            Acum nu se mai realizează astfel de cămăși și nici nu prea se mai găsesc, sunt piese rare, spune muzeograful Cerasela Dobrinescu.
 

Peren, Modern, Tradiție


         Din păcate, costumul popular din Dobrogea nu face parte din categoria  acelor costume care încă se mai găsesc. În sate, nu mai găsim oameni mergând în costume tradiționale pe stradă, așa cum vedem în alte zone ale țării, pentru că este un costum care a dispărut. De câțiva ani însă, au început să fie reconstituite aceste straie populare, deoarece au redevenit căutate atât de către oamenii din mediul urban, cât și de cei din mediul rural. Am început să conștientizăm că ținuta tradițională este cea care ne definește și reprezintă un element de identitate națională.

  Noi la Ganelli am încercat și reușit să identificăm motivele populare centrale din fiecare zonă și să-l readucem în actualitatea modernă a zilei de azi într-o bijuterie unica pretabilă oricărei ținute zilnice sau de ocazie, un pandantiv din ceramica cu agatatoare din argint.
Vă prezentăm mai jos Pandantivul Ganelli cu motive românești din Dobrogea Tulcea,



Surse citate:
Acasa la Romani
Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" (muzeul-satului-dimitrie-gusti.blogspot.com)
Semne Cusute – panze si fire pentru textile traditionale

Compara produse

Trebuie sa mai adaugi cel putin un produs pentru a compara produse.

A fost adaugat la favorite!

A fost sters din favorite!